Denumirea
de prepelita se refera la pasari din foarte numeroase genuri, ca: Anurophasis,
Coturnix, Excalfactoria, Margoperdix si Synoicus, vietuind in Eurasia, Africa
si Australia si altele, ca: Laphartyx, Certonyx si Colinus, raspandite in
America de Nord.
Prepelitele care ne intereseaza si care fac parte din genul Coturnix sunt aratate in continuare.
Coturnix coturnix coturnix este prepelita comuna, cunoscuta in Europa si unele zone din Asia nord vestica, zone in care este oaspete de vara si de pasaj, care soseste primavara si pleaca toamna pentru a ierna in Africa, Arabia si India, specie care a ramas pana astazi asa cum a fost totdeauna, o pasare migratoare care se vaneaza in perioada legala.
Coturnix coturnix japonica este raspandita in Asia de vest, clocind mai ales in vestul Chinei, in insulele Sahalin si in Japonia, unde specia este oaspete de vara si de unde migreaza pentru iernat in Asia de sud-est, insulele oceanice si Taiwan. Prepelita japoneza s-a pretat domesticirii, care era realizata in China, inainte de anul 1000, si de unde a fost importata in Japonia.
Aici a fost inmultita si perfectionata, astfel incat, in sec. al XII-lea, documente japoneze evidentiaza extinderea cresterii prepelitei domestice in principalele insule japoneze, mai intai ca pasare cantatoare si apoi ca importanta producatoare de oua.
Dupa sec. al XIX-lea, cresterea prepelitelor se raspandeste mult, in perioada interbelica ajungand in Europa (mai ales in Italia si tarile Iberice), pentru ca dupa cel de-al doilea razboi mondial sa se extinda in toata lumea, mai ales in America si Europa, luand nastere ferme de mare capacitate, cu caracter de avicultura industriala.
In multe tari, cresterea prepelitelor a devenit o ramura de mare importanta economica, in Japonia, de exemplu, ocupand ca pondere locul al doilea dupa gaina, mult inaintea ratelor sau a curcilor, atat pentru oua de consum, cat si pentru carne.
Intre cele doua subspecii, prepelita comuna europeana (Coturnix coturnix coturnix) si prepelita japoneza (Coturnix coturnix japonica) exista o serie de diferente:
Prepelitele care ne intereseaza si care fac parte din genul Coturnix sunt aratate in continuare.
Coturnix coturnix coturnix este prepelita comuna, cunoscuta in Europa si unele zone din Asia nord vestica, zone in care este oaspete de vara si de pasaj, care soseste primavara si pleaca toamna pentru a ierna in Africa, Arabia si India, specie care a ramas pana astazi asa cum a fost totdeauna, o pasare migratoare care se vaneaza in perioada legala.
Coturnix coturnix japonica este raspandita in Asia de vest, clocind mai ales in vestul Chinei, in insulele Sahalin si in Japonia, unde specia este oaspete de vara si de unde migreaza pentru iernat in Asia de sud-est, insulele oceanice si Taiwan. Prepelita japoneza s-a pretat domesticirii, care era realizata in China, inainte de anul 1000, si de unde a fost importata in Japonia.
Aici a fost inmultita si perfectionata, astfel incat, in sec. al XII-lea, documente japoneze evidentiaza extinderea cresterii prepelitei domestice in principalele insule japoneze, mai intai ca pasare cantatoare si apoi ca importanta producatoare de oua.
Dupa sec. al XIX-lea, cresterea prepelitelor se raspandeste mult, in perioada interbelica ajungand in Europa (mai ales in Italia si tarile Iberice), pentru ca dupa cel de-al doilea razboi mondial sa se extinda in toata lumea, mai ales in America si Europa, luand nastere ferme de mare capacitate, cu caracter de avicultura industriala.
In multe tari, cresterea prepelitelor a devenit o ramura de mare importanta economica, in Japonia, de exemplu, ocupand ca pondere locul al doilea dupa gaina, mult inaintea ratelor sau a curcilor, atat pentru oua de consum, cat si pentru carne.
Intre cele doua subspecii, prepelita comuna europeana (Coturnix coturnix coturnix) si prepelita japoneza (Coturnix coturnix japonica) exista o serie de diferente:
-
morfologice (conformatie, cantec, culori si detalii ale penajului),
- diferente fiziologice (in timp ce prepelita europeana produce si cloceste o data pe an 7 - 12 oua, prepelita japoneza produce anual peste 250 - 300 de oua si nu mai cloceste);
- diferente fiziologice (in timp ce prepelita europeana produce si cloceste o data pe an 7 - 12 oua, prepelita japoneza produce anual peste 250 - 300 de oua si nu mai cloceste);
-
diferente de comportament (prepelita europeana migreaza, traversand in zbor chiar
Marea Mediterana, prepelita domestica a pierdut aptitudinile de zbor care,
chiar cu un antrenament dirijat, nu-i permit zboruri lungi, migrarea fiindu-i
imposibila si prin mutarea ei in afara liniilor naturale de migratie).
Cele doua specii sunt diferite insa, in principal, prin faptul ca prepelita comuna este specie salbatica, fara importanta economica, in timp ce prepelita japoneza este o specie domesticita de multa vreme, care nu a existat niciodata in fauna tarii noastre, care nu poate trai in libertate in tara noastra, de unde nu poate migra pentru iernare si care face obiectul unei ramuri de productie economica de mare importanta in prezent si mai ales in perspectiva, fiind considerata o reala concurenta a gainii in productia de oua si de carne.
De mentionat ca mai exista o specie de prepelita care a fost domesticita, Excalfactoria chinensis, care insa are o importanta doar locala, in unele regiuni ale Chinei.
Cele doua specii sunt diferite insa, in principal, prin faptul ca prepelita comuna este specie salbatica, fara importanta economica, in timp ce prepelita japoneza este o specie domesticita de multa vreme, care nu a existat niciodata in fauna tarii noastre, care nu poate trai in libertate in tara noastra, de unde nu poate migra pentru iernare si care face obiectul unei ramuri de productie economica de mare importanta in prezent si mai ales in perspectiva, fiind considerata o reala concurenta a gainii in productia de oua si de carne.
De mentionat ca mai exista o specie de prepelita care a fost domesticita, Excalfactoria chinensis, care insa are o importanta doar locala, in unele regiuni ale Chinei.
.jpg)
Este de mentionat inca faptul ca asemenea confuzii intre animale domestice si salbatice s-au facut si chiar se mai fac in mod nejustificat si pentru alte specii care, domestice sau numai in curs de domesticire, nu mai pot trai in stare salbatica, in conditiile tarii noastre.
Astfel, Chinchilla (Eryomis laniger) care nu mai exista in stare salbatica nici in zona de origine din America de Sud, Dihorul alb (domesticit inca din epoca romana), Dihorul hibrid (realizat in crescatorie), Hamsterul auriu (specie care nu mai exista nici in tara de origine - Siria), nutria (animal originar din America de Sud care insa la noi nu poate trai in libertate) etc.
La fel, trebuie sa se aprecieze in mod diferentiat si unele specii de perspectiva, care sunt in curs de domesticire, cum ar fi pasarile gigant (Strut, Emu etc.), iepurele de camp (Lepus europeus), bizamul, unele pasari cantatoare din fauna noastra, folosite in hibridari cu canarul etc.
Pe aceasta linie nu este de omis nici faptul ca orice actiune de domesticire a trecut prin faze de captivitate, imblanzire, domesticire si apoi prin perfectionare pe calea selectiei si a hibridarilor.
Dr. Nicolae PANAIT
Vicepresedintele Asociatiei Crescatorilor de Pasari si Animale din Romania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu