duminică, 15 aprilie 2012

Cresterea puilor de prepelita

          O cuşcă pentru creşterea puilor de prepeliţă în primele 10-12 zile de viaţă trebuie să aibă pereţii închişi, spre exemplu din placaj. Numai podeaua şi tavanul cuştii pot fi din plasă din material plastic pentru a asigura ventilaţia necesară în interiorul cuştii. Pereţii închişi înlătură posibilitatea de formare a curentului.
          Înaintea mutării puilor din incubator în cuşcă, aceasta trebuie pregătită cu mare atenţie. Acest lucru înseamnă: sursa de căldură trebuie pusă în funcţiune şi reglată astfel ca temperatura aerului la podea, sub instalaţia de încălzire a cuştii, să fie de cel puţin 32 de grade C. Dacă nu aveţi un termometru la îndemână trebuie sa observaţi comportamentul puilor, după ce i-aţi adus în cuşcă. Dacă aceştia stau unul în celălalt, pentru a se încălzi reciproc, temperatura sub instalaţia de încălzire este prea joasă; dacă fug de instalaţia de încălzire, temperatura este prea ridicată. Podeaua cuştii sub instalaţia de încălzire ar trebui acoperită cu hârtie de ziar sau carton ondulat.
          Sursa de apă, mai bine spus jgheabul sursei de apă, trebuie să fie numai de 15-20 mm adânc şi lat. Pentru a preveni înecarea puilor de prepeliţă este necesară umplerea jgheabului cu pietricele. Această metodă trebuie folosită până într-a 20-a zi de viaţă.
        
          Hrănirea trebuie să se facă la fiecare 2-3 ore pe cât posibil prin împrăştierea unei cantităţi mici de hrană pentru a evita risipirea. Din a 2-a sau a 3-a zi de viaţă este recomandată, pe lângă hrănirea pe hârtie, aşezarea unei hrănitoare. Acest lucru le va permite puilor să se hrănească de fiecare dată când le este foame şi înlătură posibilitatea amestecării hranei cu excremente. 
          Hrănitoarea poate fi confecţionată dintr-o bucăţică de placaj drept podea şi cu o ramă lată de 25 mm pe margine. Hrănitoarea poate fi acoperită cu o plasă cu ochiurile de 15-20 mm, lucru care îi va împiedica puii să râcâie prin hrană şi astfel să o risipească. Hrana este obligatoriu să fie de bună calitate. Un complex alimentar pentru pui (starter, prestarter) cu un conţinut de proteine brute de 24% vă va oferi un rezultat foarte bun în perioada creşterii.


          După aproximativ 8-10 zile se poate trece la un amestec de hrană din starter pentru pui şi făină cernută sau din prestarter şi făină pentru creşterea puilor sau un amestec propriu, care să aibă un conţinut de proteine brute de cel puţin 20-22%. Dacă vi se va întâmpla ca în magazinele specializate pe hrană de animale să nu găsiţi hrană specială pentru prepeliţe puteţi folosi hrană pentru fazani sau pentru bibilici, acestea putând acoperi necesarul ridicat de proteine al prepeliţelor. De asemenea puteţi folosi şi un prestarter pentru curci care uneori este mai uşor de găsit.

          La vârsta de cca. trei săptămâni la puii de prepeliţă începe năpârlirea de tinereţe, adică schimbarea îmbrăcământului de pene.
          Ca şi începător în creşterea prepeliţelor nu trebuie să vă faceţi griji din această cauză, deoarece această năpârlire nu este semn de boală, ci este un proces cât se poate de natural, care poate fi eventual comparat cu căderea dinţilor de lapte în cazul copiilor.
          Când puii de prepeliţă împlinesc 12 zile, spatele micilor animale este total acoperit cu pene. 
          Din acest moment ei nu mai au nevoie de încălzire artificială şi este indicată mutarea lor în alte cuşti. Aceste cuşti trebuie să fie construite de jur împrejur cu plasă din metal sau din material plastic, cu ochiuri de 10-12 mm, prinsă pe o ramă din lemn sau bare de oţel şi cu o înălţime de max. 25 cm. Faţada, confecţionată din bare rotunde de oţel de 5 mm aşezate rar la o distanţă de 20 mm, conferă o bună perspectivă asupra întregii grupe şi permite hrănirea print-un jgheab exterior, imediat ce animalele au împlinit 20-22 de zile. Dacă toată faţada sau chiar toţi pereţii sunt acoperiţi cu o plasă cu ochiurile de 2,54 cm, pot chiar şi puii de 10-12 zile să se hrănească din jgheabul exterior, presupunând că toţi indivizii de aceeaşi vârstă ai
grupei au aceeaşi dimensiune, sunt dezvoltaţi în mod uniform şi normal conform vârstei.
Oricum acest jgheab trebuie pus într-o poziţie uşor înclinată spre interior pentru a permite puilor să ajungă mai uşor la hrănitoare. Numai după încă 10-12 zile jgheabul poate fi aşezat în poziţia normală, orizontală.

          La confecţionarea cuştii trebuie să aveţi grijă ca uşiţa să fie destul de mare, pentru a permite o uşoară poziţionare în interior a adăpătoarei. Este important, ca în funcţie de vârsta animalelor, marginea adăpătoarei să fie mereu ceva mai ridicată decât cloaca animalelor. Asta înseamnă, că înălţimea adăpătoarei trebuie să se adapteze vârstei animalelor pentru a se împiedica murdărirea apei cu excremente. Pentru realizarea acestui lucru se pot aşeza una sau mai multe plăcuţe subţiri sub adăpătoare.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu