Cresterea puilor de prepelita

          O cuşcă pentru creşterea puilor de prepeliţă în primele 10-12 zile de viaţă trebuie să aibă pereţii închişi, spre exemplu din placaj. Numai podeaua şi tavanul cuştii pot fi din plasă din material plastic pentru a asigura ventilaţia necesară în interiorul cuştii. Pereţii închişi înlătură posibilitatea de formare a curentului.

          Înaintea mutării puilor din incubator în cuşcă, aceasta trebuie pregătită cu mare atenţie. Acest lucru înseamnă: sursa de căldură trebuie pusă în funcţiune şi reglată astfel ca temperatura aerului la podea, sub instalaţia de încălzire a cuştii, să fie de cel puţin 32 de grade C. Dacă nu aveţi un termometru la îndemână trebuie sa observaţi comportamentul puilor, după ce i-aţi adus în cuşcă. Dacă aceştia stau unul în celălalt, pentru a se încălzi reciproc, temperatura sub instalaţia de încălzire este prea joasă; dacă fug de instalaţia de încălzire, temperatura este prea ridicată. Podeaua cuştii sub instalaţia de încălzire ar trebui acoperită cu hârtie de ziar sau carton ondulat.

          Sursa de apă, mai bine spus jgheabul sursei de apă, trebuie să fie numai de 15-20 mm adânc şi lat. Pentru a preveni înecarea puilor de prepeliţă este necesară umplerea jgheabului cu pietricele. Această metodă trebuie folosită până într-a 20-a zi de viaţă.

        

          Hrănirea trebuie să se facă la fiecare 2-3 ore pe cât posibil prin împrăştierea unei cantităţi mici de hrană pentru a evita risipirea. Din a 2-a sau a 3-a zi de viaţă este recomandată, pe lângă hrănirea pe hârtie, aşezarea unei hrănitoare. Acest lucru le va permite puilor să se hrănească de fiecare dată când le este foame şi înlătură posibilitatea amestecării hranei cu excremente. 

          Hrănitoarea poate fi confecţionată dintr-o bucăţică de placaj drept podea şi cu o ramă lată de 25 mm pe margine. Hrănitoarea poate fi acoperită cu o plasă cu ochiurile de 15-20 mm, lucru care îi va împiedica puii să râcâie prin hrană şi astfel să o risipească. Hrana este obligatoriu să fie de bună calitate. Un complex alimentar pentru pui (starter, prestarter) cu un conţinut de proteine brute de 24% vă va oferi un rezultat foarte bun în perioada creşterii.

          După aproximativ 8-10 zile se poate trece la un amestec de hrană din starter pentru pui şi făină cernută sau din prestarter şi făină pentru creşterea puilor sau un amestec propriu, care să aibă un conţinut de proteine brute de cel puţin 20-22%. Dacă vi se va întâmpla ca în magazinele specializate pe hrană de animale să nu găsiţi hrană specială pentru prepeliţe puteţi folosi hrană pentru fazani sau pentru bibilici, acestea putând acoperi necesarul ridicat de proteine al prepeliţelor. De asemenea puteţi folosi şi un prestarter pentru curci care uneori este mai uşor de găsit.

          La vârsta de cca. trei săptămâni la puii de prepeliţă începe năpârlirea de tinereţe, adică schimbarea îmbrăcământului de pene.

          Ca şi începător în creşterea prepeliţelor nu trebuie să vă faceţi griji din această cauză, deoarece această năpârlire nu este semn de boală, ci este un proces cât se poate de natural, care poate fi eventual comparat cu căderea dinţilor de lapte în cazul copiilor.

          Când puii de prepeliţă împlinesc 12 zile, spatele micilor animale este total acoperit cu pene. 

          Din acest moment ei nu mai au nevoie de încălzire artificială şi este indicată mutarea lor în alte cuşti. Aceste cuşti trebuie să fie construite de jur împrejur cu plasă din metal sau din material plastic, cu ochiuri de 10-12 mm, prinsă pe o ramă din lemn sau bare de oţel şi cu o înălţime de max. 25 cm. Faţada, confecţionată din bare rotunde de oţel de 5 mm aşezate rar la o distanţă de 20 mm, conferă o bună perspectivă asupra întregii grupe şi permite hrănirea print-un jgheab exterior, imediat ce animalele au împlinit 20-22 de zile. Dacă toată faţada sau chiar toţi pereţii sunt acoperiţi cu o plasă cu ochiurile de 2,54 cm, pot chiar şi puii de 10-12 zile să se hrănească din jgheabul exterior, presupunând că toţi indivizii de aceeaşi vârstă ai

grupei au aceeaşi dimensiune, sunt dezvoltaţi în mod uniform şi normal conform vârstei.

Oricum acest jgheab trebuie pus într-o poziţie uşor înclinată spre interior pentru a permite puilor să ajungă mai uşor la hrănitoare. Numai după încă 10-12 zile jgheabul poate fi aşezat în poziţia normală, orizontală.

          La confecţionarea cuştii trebuie să aveţi grijă ca uşiţa să fie destul de mare, pentru a permite o uşoară poziţionare în interior a adăpătoarei. Este important, ca în funcţie de vârsta animalelor, marginea adăpătoarei să fie mereu ceva mai ridicată decât cloaca animalelor. Asta înseamnă, că înălţimea adăpătoarei trebuie să se adapteze vârstei animalelor pentru a se împiedica murdărirea apei cu excremente. Pentru realizarea acestui lucru se pot aşeza una sau mai multe plăcuţe subţiri sub adăpătoare.

Prepelita comuna si prepelita japoneza

Denumirea de prepelita se refera la pasari din foarte numeroase genuri, ca: Anurophasis, Coturnix, Excalfactoria, Margoperdix si Synoicus, vietuind in Eurasia, Africa si Australia si altele, ca: Laphartyx, Certonyx si Colinus, raspandite in America de Nord.

Prepelitele care ne intereseaza si care fac parte din genul Coturnix sunt aratate in continuare.

Coturnix coturnix coturnix este prepelita comuna, cunoscuta in Europa si unele zone din Asia nord vestica, zone in care este oaspete de vara si de pasaj, care soseste primavara si pleaca toamna pentru a ierna in Africa, Arabia si India, specie care a ramas pana astazi asa cum a fost totdeauna, o pasare migratoare care se vaneaza in perioada legala.

Coturnix coturnix japonica este raspandita in Asia de vest, clocind mai ales in vestul Chinei, in insulele Sahalin si in Japonia, unde specia este oaspete de vara si de unde migreaza pentru iernat in Asia de sud-est, insulele oceanice si Taiwan. Prepelita japoneza s-a pretat domesticirii, care era realizata in China, inainte de anul 1000, si de unde a fost importata in Japonia.

Aici a fost inmultita si perfectionata, astfel incat, in sec. al XII-lea, documente japoneze evidentiaza extinderea cresterii prepelitei domestice in principalele insule japoneze, mai intai ca pasare cantatoare si apoi ca importanta producatoare de oua.

Dupa sec. al XIX-lea, cresterea prepelitelor se raspandeste mult, in perioada interbelica ajungand in Europa (mai ales in Italia si tarile Iberice), pentru ca dupa cel de-al doilea razboi mondial sa se extinda in toata lumea, mai ales in America si Europa, luand nastere ferme de mare capacitate, cu caracter de avicultura industriala.

In multe tari, cresterea prepelitelor a devenit o ramura de mare importanta economica, in Japonia, de exemplu, ocupand ca pondere locul al doilea dupa gaina, mult inaintea ratelor sau a curcilor, atat pentru oua de consum, cat si pentru carne.

Intre cele doua subspecii, prepelita comuna europeana (Coturnix coturnix coturnix) si prepelita japoneza (Coturnix coturnix japonica) exista o serie de diferente:

- morfologice (conformatie, cantec, culori si detalii ale penajului),
- diferente fiziologice (in timp ce prepelita europeana produce si cloceste o data pe an 7 - 12 oua, prepelita japoneza produce anual peste 250 - 300 de oua si nu mai cloceste);

- diferente de comportament (prepelita europeana migreaza, traversand in zbor chiar Marea Mediterana, prepelita domestica a pierdut aptitudinile de zbor care, chiar cu un antrenament dirijat, nu-i permit zboruri lungi, migrarea fiindu-i imposibila si prin mutarea ei in afara liniilor naturale de migratie).

Cele doua specii sunt diferite insa, in principal, prin faptul ca prepelita comuna este specie salbatica, fara importanta economica, in timp ce prepelita japoneza este o specie domesticita de multa vreme, care nu a existat niciodata in fauna tarii noastre, care nu poate trai in libertate in tara noastra, de unde nu poate migra pentru iernare si care face obiectul unei ramuri de productie economica de mare importanta in prezent si mai ales in perspectiva, fiind considerata o reala concurenta a gainii in productia de oua si de carne.

De mentionat ca mai exista o specie de prepelita care a fost domesticita, Excalfactoria chinensis, care insa are o importanta doar locala, in unele regiuni ale Chinei.

Este de mentionat inca faptul ca asemenea confuzii intre animale domestice si salbatice s-au facut si chiar se mai fac in mod nejustificat si pentru alte specii care, domestice sau numai in curs de domesticire, nu mai pot trai in stare salbatica, in conditiile tarii noastre.

Astfel, Chinchilla (Eryomis laniger) care nu mai exista in stare salbatica nici in zona de origine din America de Sud, Dihorul alb (domesticit inca din epoca romana), Dihorul hibrid (realizat in crescatorie), Hamsterul auriu (specie care nu mai exista nici in tara de origine - Siria), nutria (animal originar din America de Sud care insa la noi nu poate trai in libertate) etc.

La fel, trebuie sa se aprecieze in mod diferentiat si unele specii de perspectiva, care sunt in curs de domesticire, cum ar fi pasarile gigant (Strut, Emu etc.), iepurele de camp (Lepus europeus), bizamul, unele pasari cantatoare din fauna noastra, folosite in hibridari cu canarul etc.

Pe aceasta linie nu este de omis nici faptul ca orice actiune de domesticire a trecut prin faze de captivitate, imblanzire, domesticire si apoi prin perfectionare pe calea selectiei si a hibridarilor.

Dr. Nicolae PANAIT
Vicepresedintele Asociatiei Crescatorilor de Pasari si Animale din Romania

Tratamente cu oua de prepelita

Singurul ou dietetic – oul de prepelita

Asa cum am mai scris, oul de prepelita nu este un ou obisnuit. Nici nu sunt medicamente de sinteza care sa oboseasca ficatul, rinichii, pancreasul sau alte organe, ci sunt un produs natural. Se asimileaza in organism in functie de nevoile acestuia, fara a-i produce uzura, ci dimpotriva, au rol constructiv, echilibrand sanatatea intregului corp.

Efectele miraculoase ale oualor de prepelita sunt date de calitatea superioara a proteinei din ou si lipsa colesterolului. Acesta este singurul ou dietetic. Contine proteine, glucide speciale nepericuloase in diabet sau alte boli in care glucidele sunt interzise, lipide speciale fine si lecitine, multe vitamine, saruri minerale, aminoacizi esentiali, factori antialergici.

Mai mult, ouale de prepelita contin un agent anticolesterol, care curata vasele sanguine de depunerile de colesterol, inclusiv pe cele cerebrale. Carnea de prepelita este si ea apreciata in gastronomie.  Are un continut scazut in grasimi si colesterol, fiind recomandata mai ales celor care sufera de obezitate, colesterol mari, diabet.

 

Curele cu oua de prepelita

Curele cu oua de prepelita imbunatatesc functionarea cordului, refac organele slabite prin uzura fizica si suprasolicitare, ajuta in revenirea spectaculoasa dupa perioade de stres si epuizare, dupa interventii chirurgicale si radioterapii.

Curele pre si post natale ajuta la nasteri fara durere si la alaptare indelungata. Se regleaza aciditatea gastrica si digestia, protejeaza celulele nervoase, imbunatatind memoria si coeficientul de inteligenta.

S-au constatat efecte benefice in tratarea bolilor de rinichi, ficat si biliare, oftalmologice si ORL. Ouale de prepelita sunt valoroase in cresterea si dezvoltarea copiilor, revitalizeaza organismul indiferent de varsta si prelungesc viata, rezolva anemii, spasmofilii, migrene si astenii nervoase.

Acest ou este un anabolizant hormonal excelent si un reglator metabolic cu actiune larga. Reface organismul si regleaza nivelul zaharului din sange in caz de diabet. Ajuta foarte mult in cazuri de impotenta sexuala, astm bronsic, TBC, rinita alergica, hipercolesterolemie, alergii si eczeme.

Intareste imunitatea organismului si regleaza tulburarile de greutate si de crestere. Mai sanatos ca oul de gaina  oul de prepelita are un continut de colesterol de numai 1,4%, adica de trei ori mai mic decat cel din oul de gaina, grasimi de 3 ori mai putine, 23% proteine fata de 16% - 17% la oul de gaina.

Oul de prepelita are de 5 ori mai mult fosfor; de 7,5 ori mai mult fier; de 15 ori mai multa vitamina B2, de 6 ori mai multa vitamina B1, precum si alte substante antialergice, datorita carora se dezvolta anticorpi ce lupta contra reactiilor alergice.

Oul de prepelita contine intregul complex de vitamine A, B, D3, E, plus calciu, zinc, sulf si potasiu.  

Administrarea oualelor de prepelita

Cura cu oua de prepelita se stabileste in functie de boala si varsta. Nu trebuie consumate la intamplare, ci dupa o schema anume. Ouale se beau crude, cu galbenusul intreg, dimineata, pe stomacul gol, prin intepare in dreptul camerei de aer sau amestecate cu foarte putina miere in care, eventual, se adauga cateva picaturi de zeama de lamaie.

Dupa o pauza de 20 de zile (2-3 luni la copii) cura cu oua de prepelita se poate repeta. Este de preferat sa se consume numai oua proaspete, de o zi. De aceea, inainte de a incepe un asemenea tratament, trebuie aleasa cu atentie sursa de la care ne putem aproviziona zilnic.

Un tratament complet cu oua de prepelita poate fi de -60, 90 si 120 de bucati pentru 

hipertensiune, 

ulcer si tulburari digestive, 

tuse convulsiva, 

conjunctivite, 

urticarii, 

catalizarea procesului de dezvoltare a copiilor 

                                                                                -si de 240 de bucati pentru 

arteroscleroza, 

scleroza coronariana, 

diabet zaharat guta, 

impotenta sexuala, 

afectiuni hepatice, 

renale, 

astm bronsic, 

TBC, 

alergii, 

anemie, 

migrene, 

neurastenie, 

nervozitate, 

colesterol, 

revitalizarea organismului, 

obezitate, 

ingrijirea tenului.

E bine, pe durata curei sa renuntam la cafea si sa reducem consumul de alcool macar la jumatate. Micul dejun se va servi dupa aproximativ doua ore, sau o jumatate de ora, in cazul bolilor digestive.

         Schema curei cu oua de prepelita

Cura de 120 de oua de prepelita in 32 de zile, pentru copii/adolescenti intre 11 si 15 ani:
- in primele patru zile - cate trei oua/zi;
- intre a 5-a si a 30-a zi - cate patru oua/zi;
- in a 31-a zi - trei oua,
- iar in a 32-a zi - un ou.

Cura de 120 de oua de prepelita in 26 de zile, pentru adulti si adolescenti intre 16 si 18 ani 
Se respecta schema de mai sus,  dar in a 25-a si a 26-a zi se iau trei, respectiv doua oua/zi.

Cura de 240 de oua in 50 de zile, numai pentru adulti
- in primele doua zile - cate trei oua/zi; in a treia zi - patru oua/zi;
- incepand cu ziua a patra, pana in a 48-a zi inclusiv - cate cinci oua/zi
- in a 49-a zi - trei oua/zi;
- in a 50-a zi - doua oua/zi

                                                                                           Oul de prepelita in cosmetica  

Se poate prepara o masca pentru fata cu evidente efecte beneficie. Se foloseste un galbenus de ou de prepelita se amesteca cu o picatura de ulei de masline si doua picaturi zeama de lamaie.

Se intinde pe tenul curatat in prealabil si se lasa sa actioneze 15 minute, dupa care se indeparteaza cu apa calduta sau ceai de musetel. Reda fetei stralucirea si hidrateaza tenul.

                                                                                              Leac contra caderii parului

Se amesteca si se omogenizeaza bine urmatoarele ingrediente: 10 galbenusuri de oua de prepelita, 2 fiole laptisor de matca, 1 lingurita de miere, 1 varf de cutit de drojdie de bere proaspata. Se lasa la dospit 24 ore intr-o incapere calda.

Aceasta pasta se aplica pe pielea capului dupa spalarea cu sampon. Se acopera capul peste noapte cu un prosop curat, pana dimineata, cand parul se spala din nou, de preferinta cu ceai de musetel.

Tratamentul se face pe parcursul a minimum 10 zile, putand fi continuat fara pauza si fara repercusiuni negative. Da rezultate la mai mult de 80% din cazurile de alopecie de diferite grade. Pasta ramasa nefolosita se poate pastra la frigider, pana la intrebuintare, iar albusurile ramase batute spuma sunt un excelent balsam pentru parul sanatos, dandu-i stralucire.

Un pas spre sanatate

Oul de prepelita

S-a constatat ca, fata de oul de gaina, cel de prepelita contine:

de 5 ori mai mult fosfor;

de 7,5 ori mai mult fier, 

de 6 ori mai multa vitamina B1  

 si de 15 ori mai multa vitamina B2.

           De asemenea, contine intregul complex de vitamine A, B, D3, E, plus calciu, zinc, sulf si potasiu. 

-Regleaza si imbunatateste activitatea aparatului circulator, 

 -Imbunatatesc functionarea cordului

 -Amelioreaza respiratia si functia reproductiva, 

 -Imbunatatesc digestia, regleaza aciditatea gastrica

-Improspateaza si imbunatatesc memoria

 -Au un rol deosebit de important in cresterea si dezvoltarea copiilor

-asupra sistemului limfatic si al celui imunologic

-Revitalizeaza organismul uman de orice varsta, . 

          Se folosesc benefic in perioada pre si postnatala, ca si dupa interventii chirurgicale si radioterapii. 

Formeaza neuronii din sistemul nervos central la copii si intarzie procesele degenerative de imbatranire.

          Oul de prepelita este un "medicament" fara nici o contraindicatie si are marele avantaj ca echilibreaza intregul organism, fiind o sursa naturala si foarte ieftina de vitamine esentiale. Daca pornim de la factorii ce determina diverse imbolnaviri: stres cotidian, alimentatie dezechilibrata, bogata in aditivi si ingrediente sintetice (amelioratori, conservanti, stabilizatori) precum si in produse de origine animala cu un continut ridicat de grasimi si colesterol, etc. putem considera oul de prepelita "medicamentul" ideal.
   Oul de prepelita este produsul de origine animala cu cel mai echilibrat continut proteic, vitamino - mineral si enzimatic capabil sa regleze toate aceste carente, readucand in parametrii normali orice organism uman.
   Comparativ cu oul de gaina, oul de prepelita are un continut de 

colesterol de numai 1,4% fata de 4%; 

grasimi de circa 3 ori mai putine; 

ca aport proteic galbenusul contine 23% fata de 16% - 17% la oul de gaina.